Brânza este un aliment solid preparat prin covăsirea laptelui de vacă, capră, oaie sau alte mamifere. Laptele se covăsește folosind o combinație de cheag sau substituenți și acidifiere. Bacteriile acidifiază laptele și joacă un rol important în definirea texturii și aromei multor feluri de brânză. Unele brânzeturi conțin mucegai, fie pe coajă, fie chiar în interior.

Generalități despre brânză

Brânza este un aliment solid preparat prin covăsirea laptelui de vacă, capră, oaie sau alte mamifere. Laptele se covăsește folosind o combinație de cheag sau substituenți și acidifiere. Bacteriile acidifiază laptele și joacă un rol important în definirea texturii și aromei multor feluri de brânză. Unele brânzeturi conțin mucegai, fie pe coajă, fie chiar în interior.

Există sute de tipuri de brânzeturi. Diferitele stiluri și arome sunt rezultatul folosirii mai multor specii de bacterii și de mucegai, al nivelurilor variate de grăsime din lapte, al timpilor de maturare, al diverselor tratamente de pregătire și procesare, precum saramurarea și spălarea mucegaiului, și al diverselor surse de materie primă, provenite de la rase diferite de vaci, oi sau alte mamifere. Alți factori includ dieta animalelor și adăugarea de agenți aromatici, cum ar fi ierburile sau condimentele, ori afumarea la lemn. Savoarea mai poate fi influențată de prezența sau absența pasteurizării prealabile a laptelui.

Unele brânzeturi sunt preparate prin închegarea cu acizi, cum ar fi oțetul sau sucul de lămâie. Cele mai multe se acidifiază cu bacterii care transformă zaharurile din lapte în acid lactic, urmate de adăugarea cheagului pentru terminarea covăsirii. Cheagul este o enzimă obținută tradițional din stomacul vițeilor. Poate fi produs însă și în laborator, iar substituenții numiți cheaguri vegetale se extrag din specii ale familiei Cynara, un tip de ciulini.

Conservarea și transportul brânzei

Pentru unele popoare, brânza se stochează ca măsură împotriva foametei. Este, de asemenea, o foarte bună mâncare pentru călători, fiind valoroasă pentru ușurința de transport, durata lungă de păstrare și bogatul conținut în grăsimi, proteine, calciu și fosfor. Brânza are o greutate mai mică, este mai compactă și se păstrează un timp mai îndelungat decât laptele din care a fost făcută.

Producătorii de brânză se pot stabili în centrul regiunilor cu tradiție în lactate, beneficiind astfel de lapte mai proaspăt și de prețuri mai mici pentru ingrediente și transport.

Datorită faptului că brânza se menține comestibilă pentru mult timp, producătorii pot aștepta și vinde marfa când prețurile sunt ridicate sau au nevoie de bani. Unele piețe chiar caută și plătesc mai mult pentru sortimente „îmbătrânite”, exact invers față de situația convențională pentru alte alimente, care se caută proaspete.

Cum se comportă brânzeturile la gătit

Brânzeturile se consumă crude sau gătite, de unele singure sau în combinație cu alte ingrediente. Când sunt încălzite, se topesc și se închid la culoare. Unele brânzeturi, cum ar fi raclette, o brânză franțuzească cremoasă și moale, se topesc ușor. Altele trebuie „convinse” cu ajutorul acizilor sau al amidonului. Crema de brânză fondue, acidifiată cu vin, este un exemplu bun de fel de mâncare din brânză topită moale și uniformă.

Alte brânzeturi devin elastice și ațoase când se topesc și sunt folosite, spre exemplu, în pregătirea pizzei. Unele brânzeturi se topesc neuniform, deoarece se separă grăsimea pe măsură ce se încălzesc, în timp ce altele, închegate cu acid, cum ar fi halloumi, o brânză turcească de capră și oaie, paneer, brânză indiană, și ricotta, brânză italiană din zer provenit din prepararea altor brânzeturi, cum ar fi mozzarella, nu se topesc deloc, ci se solidifică atunci când sunt gătite.

Istoria brânzei

Brânza este un fel de mâncare străvechi, ale cărei origini datează dinaintea istoriei înregistrate. Probabil descoperită în Asia Centrală sau în Orientul Mijlociu, producerea brânzei s-a răspândit în Europa și a devenit o industrie sofisticată în timpul Imperiului Roman Antic. Pe măsură ce influența romană s-a retras, au apărut tehnici de preparare locale distincte. Această diversitate a ajuns la apogeu în epoca industrială timpurie și a început apoi să decadă, dar în proporție mică, datorită mecanizării și factorilor economici.

1. Origini

Originile exacte ale producerii brânzei sunt necunoscute, iar estimările aproximative se situează între 8000 î.Hr. și 3000 î.Hr. Creditul pentru descoperire aparține cel mai probabil triburilor nomade turce din Asia Centrală, cam în același timp cu inventarea iaurtului, sau popoarelor din Orientul Mijlociu. O legendă comună despre descoperirea brânzei povestește despre un nomad arab care căra lapte de-a lungul deșertului într-un recipient făcut din stomac de animal și care a descoperit cum laptele a fost separat în brânză și zer de către cheagul din stomac.

Lăsând la o parte legendele populare, cel mai probabil brânza a apărut ca o modalitate de conservare a laptelui bătut și acidulat prin presare și sărare, cheagul fiind introdus mai târziu – poate când cineva a observat că brânza preparată într-un stomac de animal este mai solidă și are o textură mai bună.

Cea mai veche dovadă arheologică a producerii de brânză a fost găsită în picturile din mormintele egiptene, datând din 2300 î.Hr. Cele mai timpurii brânzeturi au fost probabil destul de acre și sărate, similare ca textură cu brânza țărănească sau brânza feta.

Din Orientul Mijlociu, brânza a ajuns în Europa, unde climatul mai răcoros a impus o sărare agresivă pentru conservare.

2. Antichitate

Mitologia greacă îl consideră drept descoperitor al brânzei pe zeul Aristeu, fiul lui Apollo.

În vremea romanilor, brânza devenise o mâncare comună, consumată în fiecare zi, nu foarte diferit de ziua de azi. Lucrarea „De Re Rustica” a lui Columella, din 65 î.Hr., a descris detaliat procesul de producere a brânzei, folosirea cheagului, presarea brânzei, sărarea și îmbătrânirea.

3. Europa Evului Mediu

Romanii au adus în Europa un set uniform de tehnici de producere a brânzei. Pe măsură ce gloria romană a apus, brânza s-a diversificat foarte mult, popoarele și provinciile creând tipuri tradiționale. Franța și Italia sunt țările cu cea mai mare diversitate în materie de brânzeturi, aproape 400.

4. Era modernă

Prima fabrică pentru producția în masă a brânzei s-a deschis în Elveția, în 1815, dar această întreprindere a avut succes pentru prima oară în Statele Unite. Creditul se acordă de obicei lui Jesse Williams, proprietarul unei ferme de lactate din New York, care a început să facă brânză după o modalitate asemănătoare cu linia de asamblare, folosind lapte de la fermele vecine.

În anul 1860 s-a început reproducerea masivă a cheagului, iar la sfârșitul secolului oamenii de știință creau culturi microbiene pure. Înainte de asta, bacteria folosită la fabricarea brânzei era fie din natură, fie din reciclarea zerului preparat mai devreme; culturile pure însemnau că se va putea produce o brânză mult mai aproape de un standard comun.

În ziua de azi, brânza făcută în fabrică a înlocuit aproape în totalitate vechea metodă de preparare.

Feluri de brânză

1. Brânzeturi albe moi

Acesta este cel mai simplu fel de brânză, nefermentată și nematurată. Cantitatea ridicată de apă, combinată cu umiditatea înaltă, poate atrage și încuraja creșterea mucegaiului clasic de penicilină albă.

2. Brânzeturi cu coajă înflorită

Acest tip de brânză nu este nici presată, nici gătită. Este sărată și însămânțată cu Penicillium candidum, de la care provine floarea.

3. Brânzeturi cu coajă spălată

Brânza, care nu este obligatoriu să fie tăiată, în funcție de cât de moale este, trebuie pusă în forme și lăsată să se scurgă. Perioada de maturare poate dura între 2 și 6 luni, apoi brânza se spală cu saramură cu concentrație mică. Conținutul ei mare de apă și umiditatea din camerele de maturare atrag un mucegai amar, gri și păros, numit „blană de pisică”.

Sunt brânzeturi crude și nepasteurizate din nordul Franței, estul Belgiei, Luxemburg și vestul Germaniei. Sunt oarecum condimentate și iuți la gust și la aromă și pot mirosi a drojdie sau chiar a carne.

4. Brânzeturi presate, negătite

Pentru acest tip de brânză, laptele pasteurizat sau crud se încălzește la 36 de grade și se coagulează la o temperatură ușor mai scăzută. Brânza este fragmentată în particule mici, de mărimea unui bob de orez, apoi presată în pânză pentru separarea de zer.

Maturarea durează 2 sau 3 luni. Coaja este periată pentru a se obține o patină regulată.

5. Brânzeturi presate, gătite

Aceste brânzeturi sunt făcute folosind laptele de seară, lăsat peste noapte și smântânit, amestecat cu laptele de dimineață. Maturarea se face într-o pivniță răcoroasă și umedă și durează între 4 și 10 luni, timp în care brânza este spălată într-o saramură cu concentrație scăzută de sare și apoi răzuită.

6. Brânzeturi cu mucegai albastru

Mucegaiul albastru este o tulpină de penicilină care este adăugată în lapte înainte de cheag, sub formă de lichid sau pudră. Cele mai multe brânzeturi albastre sunt în mod normal împachetate în folie pentru a împiedica uscarea. Nu sunt nici presate, nici gătite și sunt de obicei făcute din lapte de vacă.

7. Brânzeturi cu coajă naturală

Acestea sunt în principal brânzeturi de capră și oaie. Când sunt tinere, au o coajă ușor încrețită, de culoarea smântânii. În timp ce se usucă, ridurile devin mai pronunțate, iar aroma se intensifică odată cu creșterea mucegaiului albăstrui-gri. Gustul este proaspăt, similar cu aroma de fructe, cu nuanțe de capră. Pentru a se matura, aceste brânzeturi trebuie ținute în mediu uscat.

8. Brânzeturi procesate

Acestea sunt rezultatul topirii uneia sau mai multor brânzeturi presate, gătite sau nu, cu adăugarea de lapte, smântână, unt și uneori agenți aromatizanți. Una sau mai multe brânzeturi îmbătrânite sunt încălzite și amestecate, apoi pasteurizate la temperatură mare, de 130-140°C, după ce au fost adăugate alte produse lactate, cum ar fi laptele lichid sau praf, smântâna, untul, cazeina, zerul și condimentele.

Cum se taie brânza

Felul de tăiere a brânzei depinde de formă și de mărime. Cel mai important lucru de care se ține cont este împărțirea brânzei astfel încât fiecare să aibă părți egale din exterior și din interior.

  • Brânzeturile rotunde se taie în felii triunghiulare, ca torturile.
  • Brânza feliată se taie în lungime, nu transversal.
  • Brânza în burdufuri înalte se servește mai ușor dacă este feliată orizontal.

Cum se alege vinul potrivit pentru un anumit tip de brânză?

Atât brânza, cât și vinul, cu tradiții vechi de secole, sunt produse naturale care se consumă frecvent împreună. Ca regulă, cu cât brânza este mai albă și mai proaspătă, cu atât vinul trebuie să aibă o aromă și un miros mai puternic de fructe.

Marele avantaj al acestei combinații este faptul că atât brânza, cât și vinul se pot consuma în starea lor naturală, cu puțină pregătire sau chiar deloc, fiind astfel o alegere ideală pentru gustări rapide.

Nu există reguli stricte pentru alegerea vinului care acompaniază un anumit tip de brânză, deoarece cele mai bune selecții sunt aproape întotdeauna bazate pe gusturi individuale. Totuși, puteți folosi următoarele principii:

  • O brânză grasă, cu textură uniformă, se poate potrivi foarte bine cu un vin similar, limpede și ușor uleios.
  • Un vin dulce contrastează foarte bine cu o brânză cu o aciditate ridicată.
  • Vinurile albe se potrivesc mai bine cu multe brânzeturi decât vinurile roșii.
  • Nu toate vinurile roșii se potrivesc cu brânza. Cele recomandate sunt vinurile roșii deschise la culoare, cu aromă de fructe.
  • Vinurile seci roșii proaspete se potrivesc perfect cu brânzeturile moi, în special cele de capră.
  • Un vin cu o aciditate bună poate fi pus în valoare de brânza foarte sărată.
  • Șampaniile seci sunt o combinație extraordinară cu coaja de brânză albă.
  • Brânza se poate consuma și cu bere sau cidru.
  • Încercați combinații regionale, de exemplu brânza și vinul care provin din aceeași zonă.

Sursa: Gustos.ro